Originile cărților de tarot: O călătorie culturală prin timp
Care sunt adevăratele origini ale Tarotului?
Există o multitudine de teorii despre originile culturale ale cărților de Tarot, iar distincția dintre faptele istorice și ficțiunea ocultă este adesea o provocare. Un lucru este cert: imaginile și simbolurile regăsite pe aceste cărți erau omniprezente în literatura, arta și teatrul medieval și modern timpuriu.
Horoscop și Astrologie
Trei zodii, noroc și belșug pe 17 iulie 2026: Oportunități neașteptate
Weekend de vis pentru trei zodii: Noroc, surprize și împlinire
Iulie 2026: Săptămâna deciziilor clare și a echilibrului regăsit
Marea poveste și detaliile cotidieneNu ar trebui să ignorăm aceste indicii prezente chiar în cărți; ele sugerează o fuziune de culturi diverse, o încercare de a condensa natura complexă a vieții medievale într-un joc accesibil și ușor de înțeles pentru toți.
Prima atestare documentară a cărților de Tarot provine din nordul Italiei, în secolul al XV-lea, unde se crede că au evoluat din cărțile de joc egiptene. Limbajul pictural al Tarotului prezintă similitudini izbitoare cu filosofia hieroglifelor egiptene tradiționale.
Renașterea a dat naștere Tarotului așa cum îl știm azi?!
În ciuda frumuseții artistice și a spiritului venerabil pe care le asociem adesea cu Renașterea, trebuie să ne amintim că a fost o perioadă marcată de dificultăți și pesimism. Războaiele constante, epidemiile de ciumă, foametea și sărăcia au decimat populația orașelor europene. De aici și termenul de „Renaștere”, care se referă la o renaștere a vieții, un concept descris în Cartea Judecății.
Cele patru suite ale Tarotului ar putea fi o paralelă cu cele patru caste în care societatea era împărțită în epocile anterioare: preoți, războinici, țărani și slujitori.
Ce legătură ascunde Tarotul?
Primele înregistrări documentate ale cărților de Tarot datează din perioada 1440-1450, în orașe precum Milano, Florența și Ferrara.
În prima jumătate a secolului al XVI-lea, Tarotul a câștigat popularitate în Franța, fiind adoptat de curțile nobiliare și de cercurile literare, unde a devenit un instrument de divertisment. Ulterior, în secolul al XVIII-lea, odată cu apariția mișcării ocultiste, Tarotul a fost reinterpretat ca o carte de revelație spirituală.
Personalități precum Antoine Court de Gébelin au susținut că simbolurile sale ascund cunoștințe egiptene antice, alimentând un val de interes în rândul alchimiștilor și al filozofilor iluminiști.