Românii cheltuiesc mai puțin pe educație decât francezii, iar elevii francezi protestează în ciuda bugetului colosal

De ce francezii protestează?

Românii investesc mai puțin în învățământ decât cetățenii din Franța, iar tinerii francezi manifestă disconfortul lor, chiar și în contextul unui buget colosal destinat educației în anul 2025.

În 2025, autoritățile din Paris au alocat aproape două sute de miliarde de euro pentru sistemul național de instruire, cifra reprezentând circa 6,7% din PIB. Deși acest nivel de finanțare este unul dintre cei mai ridicați din Europa, tinerii din liceele franceze au început, de la mijitul lunii septembrie 2026, o serie de manifestații de protest motivate de condiții învechite și resurse insuficiente în numeroase instituții de învățământ.

Uneori, clădirile școlare prezintă semne avansate de deteriorare, cu infiltrații, etaje pericolioase și instalații electrice neconforme. În paralel, programele de studiu sunt percepute ca fiind prea dense și neadaptate ritmului de învățare al elevilor, iar platforma online Parcoursup, folosită pentru admiterea la universitate, este criticată pentru lipsa de transparență și pentru algoritmii considerați nepotriviți.

De asemenea, în perioada de valuri de căldură intense, temperaturile în unele clase au depășit chiar 40 de grade Celsius, transformând mediul de învățare într-un spațiu neplăcut și nesănătos.

Datele oficiale indică că, în medie, o clasă școlară din Franța conține între 32 și 35 de elevi, o situație care duce la supraaglomerare și dificultăți în gestionarea activităților pedagogice. Această suprapopulare a claselor, combinată cu un număr redus de profesori disponibili – uneori datorită plecărilor sau contractelor precare – a determinat elevii să organizeze blocaje temporare ale școlilor, ocupări pacifice ale sediilor ministeriale și demonstrații în spații publice.

Unele manifestații au degenerat, cu episodicări de vandalism, incendii intenționate, furt de echipamente și confruntări directe cu forțele de ordine, fapt ce a crescut tensiunea în societate.

În contextul acestor proteste, o grevă națională a sectorului public a avut loc pe 29 septembrie 2026, când profesorii s-au alăturat angajaților din alte branche în revendicarea unei corecturi salariale și a condițiilor de muncă. Conform datelor furnizate de Ministerul de Interne, până la 1 octombrie 2026 au fost înregistrate 1.949 de arestări legate de protestele educaționale, iar Ministerul Justiției a confirmat că 1.793 de persoane au fost temporar retenute în custodie.

Un procent remarcabil – aproximativ 90% – dintre persoanele arestate erau minori, detaliu care a generat dezbatere publică despre proporționalitatea intervențiilor autorităților.

Pe de altă parte, situația în România prezintă contrasturi marcate.

Românii investesc mai puțin în educație decât francezii—cum explică acest

Conform analizelor publicate de Edupedu, în 2024, guvernul liderat de premierul Bolojan a alocat pentru învățământ o sumă de 61,5 miliarde de lei, echivalentă cu circa 12,4 miliarde de euro.

Această cifră reprezintă doar 3,23% din PIB-ul național, o proporție semnificativ sub media europeană și mai ales în comparație cu investițiile franceze.

De fapt, România a cheltuit în 2024 aproximativ 16 ori mai puțin decât Franța în domeniul educației, diferența fiind amplificată atât de nivelul absolut al bugetului, cât și de raportul cu PIB-ul. În clasificarea țărilor europene după procentul PIB-ului dedicat învățământului pentru anul 2024, statele nordice și baltice au ocupat pozițiile de frunte: Suedia cu 7,3%, Islanda cu 7%, iar Belgia, Estonia și Finlanda cu 6,3% fiecare.

Letonia a urmat cu 6,1%, în timp ce Franța a fost clasată pe locul 13, cu 5,1% din PIB.

Pe de altă parte, cele mai mici investiții au fost înregistrate la Regatul Unit (4,1%), Italia și România (ambele cu 4,0%), Grecia (3,9%) și Irlanda (2,7%). Aceste date subliniază o tendință de subfinantare cronică a sistemului de învățământ din România, afectând atât infrastructura, cât și calitatea procesului de predare și învățare.

În multe sate românești, școli continuă să funcționeze fără conexiune la rețeaua electrică, fără apă potabilă și fără instalații sanitare conforme standardelor moderne. Unele unități nu dispun nici de baie interioră, iar elevii sunt forțați să folosească latrine externe, adesea în stare avansată de degradare.

În același timp, curriculumul național este perceput de către experți și profesori ca fiind prea încărcat, cu multe discipline teoretice și puține aplicații practice, ceea ce nu se reflectă favorabil în performanțele internaționale.

Conform rezultatelor testului PISA din 2025, aproape jumătate – exact 48% – dintre elevii români de 15 ani au dificultăți să citească și să înțeleagă un text de complexitate medie. Acest indicator plasează România sub media OECD și ridică întrebări privind eficacitatea metodelor de predare, formarea continuă a cadrului didactic și adaptarea conținutului la necesitățile elevilor din secolul XXI.

În schimb, datele publicate de UNESCO, Banca Mondială și Biroul pentru Statistici Naționale pentru anul 2026 arată că Franța a continuat să investească masiv în educație, însă provocările infrastructurii și a calității instruirii rămân un obstacol major pentru dezvoltarea sistemului educațional al țării.